benchetui

Romanian

Etymology

From benchet +‎ -ui.

Verb

a benchetui (third-person singular present benchetuiește, past participle benchetuit) 4th conjugation

  1. to banquet

Conjugation

    conjugation of benchetui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a benchetui
gerund benchetuind
past participle benchetuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present benchetuiesc benchetuiești benchetuiește benchetuim benchetuiți benchetuiesc
imperfect benchetuiam benchetuiai benchetuia benchetuiam benchetuiați benchetuiau
simple perfect benchetuii benchetuiși benchetui benchetuirăm benchetuirăți benchetuiră
pluperfect benchetuisem benchetuiseși benchetuise benchetuiserăm benchetuiserăți benchetuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să benchetuiesc să benchetuiești să benchetuiască să benchetuim să benchetuiți să benchetuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative benchetuiește benchetuiți
negative nu benchetui nu benchetuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.