benic
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish بكك (beñek).
Noun
benic n (uncountable)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | benic | benicul |
| genitive-dative | benic | benicului |
| vocative | benicule | |
References
- benic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN