bettlare
Swedish
Etymology
Borrowed from German Bettler. First attested in 1536.
Noun
bettlare c
Declension
| nominative | genitive | ||
|---|---|---|---|
| singular | indefinite | bettlare | bettlares |
| definite | bettlaren | bettlarens | |
| plural | indefinite | bettlare | bettlares |
| definite | bettlarna | bettlarnas |