bicromat
Romanian
Etymology
Borrowed from French bichromate.
Noun
bicromat m (plural bicromați)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bicromat | bicromatul | bicromați | bicromații | |
| genitive-dative | bicromat | bicromatului | bicromați | bicromaților | |
| vocative | bicromatule | bicromaților | |||