bigenge

Old English

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈbiːˌjen.ɡe/, [ˈbiːˌjeŋ.ɡe]

Noun

bīġenge n

  1. practice
  2. worship

Declension

Strong a-stem:

singular plural
nominative bīġenge bīġengu
accusative bīġenge bīġengu
genitive bīġenges bīġenga
dative bīġenge bīġengum

References