biju
English
Etymology
Noun
biju (plural bijus)
- (India, archaic) The honey badger.
Czech
Alternative forms
Pronunciation
- IPA(key): [ˈbɪju]
- Rhymes: -ɪju
- Hyphenation: bi‧ju
Verb
biju
- first-person singular present indicative of bít
Latvian
Verb
biju
Lower Sorbian
Pronunciation
- IPA(key): /ˈbʲi.ju/
- Rhymes: -iju
- Syllabification: bi‧ju
Verb
biju
Synonyms
(first-person singular): bijom
Romanian
Etymology
Noun
biju n (plural bijuuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | biju | bijuul | bijuuri | bijuurile | |
| genitive-dative | biju | bijuului | bijuuri | bijuurilor | |
| vocative | bijuule | bijuurilor | |||
References
- biju in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Upper Sorbian
Verb
biju
- first-person singular present of bić