bijutier
Romanian
Etymology
Borrowed from French bijoutier.
Noun
bijutier m (plural bijutieri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bijutier | bijutierul | bijutieri | bijutierii | |
| genitive-dative | bijutier | bijutierului | bijutieri | bijutierilor | |
| vocative | bijutierule | bijutierilor | |||