binefăcător

Romanian

Etymology

From bine +‎ făcător or bineface +‎ -ător, modeled on French bienfaiteur, Latin benefactor.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˌbi.ne.fə.kəˈtor/

Noun

binefăcător m (plural binefăcători)

  1. benefactor, conferrer
  2. do-gooder

Antonyms

Adjective

binefăcător m or n (feminine singular binefăcătoare, masculine plural binefăcători, feminine and neuter plural binefăcătoare)

  1. beneficent, charitable

Declension

Declension of binefăcător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite binefăcător binefăcătoare binefăcători binefăcătoare
definite binefăcătorul binefăcătoarea binefăcătorii binefăcătoarele
genitive-
dative 		indefinite binefăcător binefăcătoare binefăcători binefăcătoare
definite binefăcătorului binefăcătoarei binefăcătorilor binefăcătoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.