biniș

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish [script needed] (biniş).

Noun

biniș n (plural binișuri)

  1. (obsolete) a robe worn by boyars

Declension

Declension of biniș
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative biniș binișul binișuri binișurile
genitive-dative biniș binișului binișuri binișurilor
vocative binișule binișurilor

References

  • biniș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN