biniș
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish [script needed] (biniş).
Noun
biniș n (plural binișuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | biniș | binișul | binișuri | binișurile | |
| genitive-dative | biniș | binișului | binișuri | binișurilor | |
| vocative | binișule | binișurilor | |||
References
- biniș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN