birlic
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish برلك (birlik), from بر (bir, “one”) + ـلك (-lik, “-ness”).
Noun
birlic m (plural birlici)
- ace (playing card)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | birlic | birlicul | birlici | birlicii | |
| genitive-dative | birlic | birlicului | birlici | birlicilor | |
| vocative | birlicule | birlicilor | |||