biruință
Romanian
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /bi.ruˈin.t͡sə/
Noun
biruință f (plural biruințe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | biruință | biruința | biruințe | biruințele | |
| genitive-dative | biruințe | biruinței | biruințe | biruințelor | |
| vocative | biruință, biruințo | biruințelor | |||
Further reading
- “biruință”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025