biscoprice

Old English

Alternative forms

  • bisċeoprīċe

Etymology

From bisċop +‎ -rīċe.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈbiʃ.ʃopˌriː.t͡ʃe/

Noun

bisċoprīċe n

  1. a bishopric; a bishop's province, diocese

Declension

Strong ja-stem:

singular plural
nominative bisċoprīċe bisċoprīċu
accusative bisċoprīċe bisċoprīċu
genitive bisċoprīċes bisċoprīċa
dative bisċoprīċe bisċoprīċum

Descendants

References