bisector

English

Etymology

From bisect +‎ -or.

Pronunciation

  • (US) enPR: bī'sĕktər, IPA(key): /ˈbaɪˌsɛktɚ/
  • Audio (General American):(file)
  • Rhymes: -ɛktə(ɹ)

Noun

bisector (plural bisectors)

  1. (geometry) A line or curve that bisects or divides a line segment, angle, or other figure into two equal parts.
    South Street is the bisector of Broken Dreams Boulevard.

Derived terms

Translations

Anagrams

Romanian

Etymology

Borrowed from French bissecteur.

Adjective

bisector m or n (feminine singular bisectoare, masculine plural bisectori, feminine and neuter plural bisectoare)

  1. bisecting

Declension

Declension of bisector
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite bisector bisectoare bisectori bisectoare
definite bisectorul bisectoarea bisectorii bisectoarele
genitive-
dative
indefinite bisector bisectoare bisectori bisectoare
definite bisectorului bisectoarei bisectorilor bisectoarelor

Spanish

Noun

bisector m (plural bisectores)

  1. bisector

Further reading