bismutat
Romanian
Etymology
Borrowed from French bismuthate.
Noun
bismutat m (plural bismutați)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bismutat | bismutatul | bismutați | bismutații | |
| genitive-dative | bismutat | bismutatului | bismutați | bismutaților | |
| vocative | bismutatule | bismutaților | |||