bivalență
Romanian
Etymology
Borrowed from French bivalence.
Noun
bivalență f (plural bivalențe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bivalență | bivalența | bivalențe | bivalențele | |
| genitive-dative | bivalențe | bivalenței | bivalențe | bivalențelor | |
| vocative | bivalență, bivalențo | bivalențelor | |||