bizui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian bízni, infinitive of bíz.

Pronunciation

  • IPA(key): /bi.zuˈi/
  • Rhymes: -i
  • Hyphenation: bi‧zu‧i

Verb

a bizui (third-person singular present (prescribed) bizuie or (alternative) bizuiește, past participle bizuit) 4th conjugation

  1. (reflexive, of people, now literary) to rely on [with în]
    Synonym: se baza
  2. (reflexive, archaic) to dare
    Synonyms: cuteza, se încrede, se încumeta, îndrăzni
  3. (transitive, Crișana) to entrust
    Synonym: încredința

Conjugation

    conjugation of bizui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a bizui
gerund bizuind
past participle bizuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present bizui bizui bizuie bizuim bizuiți bizuie
imperfect bizuiam bizuiai bizuia bizuiam bizuiați bizuiau
simple perfect bizuii bizuiși bizui bizuirăm bizuirăți bizuiră
pluperfect bizuisem bizuiseși bizuise bizuiserăm bizuiserăți bizuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să bizui să bizui să bizuie să bizuim să bizuiți să bizuie
imperative — tu — — voi —
affirmative bizuie bizuiți
negative nu bizui nu bizuiți

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.