blănit

Romanian

Adjective

blănit m or n (feminine singular blănită, masculine plural blăniți, feminine and neuter plural blănite)

  1. obsolete form of îmblănit

Declension

Declension of blănit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite blănit blănită blăniți blănite
definite blănitul blănita blăniții blănitele
genitive-
dative 		indefinite blănit blănite blăniți blănite
definite blănitului blănitei blăniților blănitelor

References

  • blănit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.