bliduț
Romanian
Etymology
Noun
bliduț n (plural bliduțe)
- diminutive of blid
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bliduț | bliduțul | bliduțe | bliduțele | |
| genitive-dative | bliduț | bliduțului | bliduțe | bliduțelor | |
| vocative | bliduțule | bliduțelor | |||