bludder
Swedish
Etymology
Deverbal from bluddra. First attested in 1951.
Noun
bludder n
- (colloquial) blather, babble, incoherent talk
Declension
| nominative | genitive | ||
|---|---|---|---|
| singular | indefinite | bludder | bludders |
| definite | bluddret | bluddrets | |
| plural | indefinite | — | — |
| definite | — | — |