boienuț
Romanian
Etymology
From boian + -uț.
Noun
boienuț m (plural boienuți)
- diminutive of boian
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | boienuț | boienuțul | boienuți | boienuții | |
| genitive-dative | boienuț | boienuțului | boienuți | boienuților | |
| vocative | boienuțule | boienuților | |||
References
- boienuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN