boldițel

Romanian

Etymology

From boldit +‎ -el.

Adjective

boldițel m or n (feminine singular boldițelă, masculine plural boldițeli, feminine and neuter plural boldițele)

  1. diminutive of boldit

Declension

Declension of boldițel
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite boldițel boldițelă boldițeli boldițele
definite boldițelul boldițela boldițelii boldițelele
genitive-
dative 		indefinite boldițel boldițele boldițeli boldițele
definite boldițelului boldițelei boldițelilor boldițelelor

References

  • boldițel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.