brâuț
Romanian
Alternative forms
- brîuț — 1953–1993 spelling
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /brɨˈut͡s/
- Rhymes: -ut͡s
- Hyphenation: brâ‧uț
Noun
brâuț n (plural brâuțe)
- (folk poetic) diminutive of brâu (“girdle”)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | brâuț | brâuțul | brâuțe | brâuțele | |
| genitive-dative | brâuț | brâuțului | brâuțe | brâuțelor | |
| vocative | brâuțule | brâuțelor | |||
References
- brâuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN