brăni
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic бранити (braniti).
Verb
a brăni (third-person singular present brănie, past participle brănit) 4th conjugation
- (obsolete) to stop
Conjugation
conjugation of brăni (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a brăni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | brănind | ||||||
| past participle | brănit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | brăn | brăni | brăne | brănim | brăniți | brăn | |
| imperfect | brăneam | brăneai | brănea | brăneam | brăneați | brăneau | |
| simple perfect | brănii | brăniși | brăni | brănirăm | brănirăți | brăniră | |
| pluperfect | brănisem | brăniseși | brănise | brăniserăm | brăniserăți | brăniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să brăn | să brăni | să brănă | să brănim | să brăniți | să brănă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | brăne | brăniți | |||||
| negative | nu brăni | nu brăniți | |||||
References
- brăni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN