bricinăriță
Romanian
Etymology
From bricinar + -iță.
Noun
bricinăriță f (plural bricinărițe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bricinăriță | bricinărița | bricinărițe | bricinărițele | |
| genitive-dative | bricinărițe | bricinăriței | bricinărițe | bricinărițelor | |
| vocative | bricinăriță, bricinărițo | bricinărițelor | |||
References
- bricinăriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN