bruiaj
Romanian
Etymology
Borrowed from French brouillage. Equivalent to bruia + -aj.
Noun
bruiaj n (uncountable)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bruiaj | bruiajul | bruiaje | bruiajele | |
| genitive-dative | bruiaj | bruiajului | bruiaje | bruiajelor | |
| vocative | bruiajule | bruiajelor | |||