bubui

Romanian

Etymology

Onomatopoeic.

Verb

a bubui (third-person singular present bubuie, past participle bubuit) 4th conjugation

  1. to thunder

Conjugation

    conjugation of bubui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a bubui
gerund bubuind
past participle bubuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present bubui bubui bubuie bubuim bubuiți bubuie
imperfect bubuiam bubuiai bubuia bubuiam bubuiați bubuiau
simple perfect bubuii bubuiși bubui bubuirăm bubuirăți bubuiră
pluperfect bubuisem bubuiseși bubuise bubuiserăm bubuiserăți bubuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să bubui să bubui să bubuie să bubuim să bubuiți să bubuie
imperative — tu — — voi —
affirmative bubuie bubuiți
negative nu bubui nu bubuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.