bucăturiță

Romanian

Etymology

From bucătură +‎ -iță.

Noun

bucăturiță f (plural bucăturițăe)

  1. diminutive of bucătură

Declension

Declension of bucăturiță
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative bucăturiță bucăturița bucăturițăe bucăturițăele
genitive-dative bucăturițăe bucăturițăei bucăturițăe bucăturițăelor
vocative bucăturiță, bucăturițo bucăturițăelor

References

  • bucăturiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.