bucla

See also: buclă and búcla

Romanian

Etymology

Borrowed from French boucler.

Verb

a bucla (third-person singular present buclează, past participle buclat) 1st conjugation

  1. to loop

Conjugation

    conjugation of bucla (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a bucla
gerund buclând
past participle buclat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present buclez buclezi buclează buclăm buclați buclează
imperfect buclam buclai bucla buclam buclați buclau
simple perfect buclai buclași buclă buclarăm buclarăți buclară
pluperfect buclasem buclaseși buclase buclaserăm buclaserăți buclaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să buclez să buclezi să bucleze să buclăm să buclați să bucleze
imperative — tu — — voi —
affirmative buclează buclați
negative nu bucla nu buclați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.