buiecime
Romanian
Etymology
From buiac + -ime.
Noun
buiecime f (plural buiecimi)
- vanity (excessive pride)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | buiecime | buiecimea | buiecimi | buiecimile | |
| genitive-dative | buiecimi | buiecimii | buiecimi | buiecimilor | |
| vocative | buiecime, buiecimeo | buiecimilor | |||
References
- buiecime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN