burcuș
Romanian
Etymology
Borrowed from Hungarian burkus.
Noun
burcuș m (plural burcuși)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | burcuș | burcușul | burcuși | burcușii | |
| genitive-dative | burcuș | burcușului | burcuși | burcușilor | |
| vocative | burcușule | burcușilor | |||
References
- burcuș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN