burczenie
Polish
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /burˈt͡ʂɛ.ɲɛ/
Audio: (file) - Rhymes: -ɛɲɛ
- Syllabification: bur‧cze‧nie
Noun
burczenie n
- verbal noun of burczeć
Declension
Declension of burczenie
| singular | |
|---|---|
| nominative | burczenie |
| genitive | burczenia |
| dative | burczeniu |
| accusative | burczenie |
| instrumental | burczeniem |
| locative | burczeniu |
| vocative | burczenie |
Further reading
- burczenie in Polish dictionaries at PWN