burlincuț

Romanian

Etymology

From burlinc +‎ -uț.

Noun

burlincuț m (plural burlincuți)

  1. diminutive of burlinc

Declension

Declension of burlincuț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative burlincuț burlincuțul burlincuți burlincuții
genitive-dative burlincuț burlincuțului burlincuți burlincuților
vocative burlincuțule burlincuților

References

  • burlincuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN