burlincuț
Romanian
Etymology
From burlinc + -uț.
Noun
burlincuț m (plural burlincuți)
- diminutive of burlinc
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | burlincuț | burlincuțul | burlincuți | burlincuții | |
| genitive-dative | burlincuț | burlincuțului | burlincuți | burlincuților | |
| vocative | burlincuțule | burlincuților | |||
References
- burlincuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN