burzului

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian borzolni.

Verb

a burzului (third-person singular present burzuluiește, past participle burzuluit) 4th conjugation

  1. to get angry (at someone)

Conjugation

    conjugation of burzului (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a burzului
gerund burzuluind
past participle burzuluit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present burzuluiesc burzuluiești burzuluiește burzuluim burzuluiți burzuluiesc
imperfect burzuluiam burzuluiai burzuluia burzuluiam burzuluiați burzuluiau
simple perfect burzuluii burzuluiși burzului burzuluirăm burzuluirăți burzuluiră
pluperfect burzuluisem burzuluiseși burzuluise burzuluiserăm burzuluiserăți burzuluiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să burzuluiesc să burzuluiești să burzuluiască să burzuluim să burzuluiți să burzuluiască
imperative — tu — — voi —
affirmative burzuluiește burzuluiți
negative nu burzului nu burzuluiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.