butic
Romanian
Etymology
Borrowed from French boutique.
Noun
butic n (plural buticuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | butic | buticul | buticuri | buticurile | |
| genitive-dative | butic | buticului | buticuri | buticurilor | |
| vocative | buticule | buticurilor | |||
Derived terms
- buticar