cârmui

Romanian

Etymology

From cârmă +‎ -ui.

Verb

a cârmui (third-person singular present cârmuiește, past participle cârmuit) 4th conjugation

  1. to rule

Conjugation

    conjugation of cârmui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a cârmui
gerund cârmuind
past participle cârmuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cârmuiesc cârmuiești cârmuiește cârmuim cârmuiți cârmuiesc
imperfect cârmuiam cârmuiai cârmuia cârmuiam cârmuiați cârmuiau
simple perfect cârmuii cârmuiși cârmui cârmuirăm cârmuirăți cârmuiră
pluperfect cârmuisem cârmuiseși cârmuise cârmuiserăm cârmuiserăți cârmuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cârmuiesc să cârmuiești să cârmuiască să cârmuim să cârmuiți să cârmuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative cârmuiește cârmuiți
negative nu cârmui nu cârmuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.