cățăi

See also: catai, Catai, and catái

Romanian

Etymology

From cață +‎ -ăi.

Verb

a cățăi (third-person singular present cățăie, past participle cățăit) 4th conjugation

  1. to blather

Conjugation

    conjugation of cățăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a cățăi
gerund cățăind
past participle cățăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cățăi cățăi cățăie cățăim cățăiți cățăie
imperfect cățăiam cățăiai cățăia cățăiam cățăiați cățăiau
simple perfect cățăii cățăiși cățăi cățăirăm cățăirăți cățăiră
pluperfect cățăisem cățăiseși cățăise cățăiserăm cățăiserăți cățăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cățăi să cățăi să cățăie să cățăim să cățăiți să cățăie
imperative — tu — — voi —
affirmative cățăie cățăiți
negative nu cățăi nu cățăiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.