căcărează
Romanian
Etymology
From căca + -ărează.
Noun
căcărează m (plural căcăreze)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | căcărează | căcăreazăul | căcăreze | căcărezei | |
| genitive-dative | căcărează | căcăreazăului | căcăreze | căcărezelor | |
| vocative | căcăreazăule | căcărezelor | |||
References
- căcărează in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN