căciuli
Romanian
Etymology
From căciulă.
Verb
a căciuli (third-person singular present căciulește, past participle căciulit) 4th conjugation
- to kowtow
Conjugation
conjugation of căciuli (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a căciuli | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | căciulind | ||||||
| past participle | căciulit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | căciulesc | căciulești | căciulește | căciulim | căciuliți | căciulesc | |
| imperfect | căciuleam | căciuleai | căciulea | căciuleam | căciuleați | căciuleau | |
| simple perfect | căciulii | căciuliși | căciuli | căciulirăm | căciulirăți | căciuliră | |
| pluperfect | căciulisem | căciuliseși | căciulise | căciuliserăm | căciuliserăți | căciuliseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să căciulesc | să căciulești | să căciulească | să căciulim | să căciuliți | să căciulească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | căciulește | căciuliți | |||||
| negative | nu căciuli | nu căciuliți | |||||
References
- căciuli in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN