călăci
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish قلج (kılıç).
Noun
călăci n (uncountable)
- (obsolete) sword
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | călăci | călăciul |
| genitive-dative | călăci | călăciului |
| vocative | călăciule | |
References
- călăci in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN