călimară
Romanian
Etymology
Borrowed from Greek καλαμάρι (kalamári). Doublet of calmar.
Noun
călimară f (plural călimări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | călimară | călimara | călimăre | călimărele | |
| genitive-dative | călimăre | călimărei | călimăre | călimărelor | |
| vocative | călimară, călimaro | călimărelor | |||