căpătător

Romanian

Etymology

From căpăta +‎ -tor.

Adjective

căpătător m or n (feminine singular căpătătoare, masculine plural căpătători, feminine and neuter plural căpătătoare)

  1. thrifty

Declension

Declension of căpătător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite căpătător căpătătoare căpătători căpătătoare
definite căpătătorul căpătătoarea căpătătorii căpătătoarele
genitive-
dative 		indefinite căpătător căpătătoare căpătători căpătătoare
definite căpătătorului căpătătoarei căpătătorilor căpătătoarelor

References

  • căpătător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.