căpătuit

Romanian

Etymology

From căpătui.

Adjective

căpătuit m or n (feminine singular căpătuită, masculine plural căpătuiți, feminine and neuter plural căpătuite)

  1. nouveau riche

Declension

Declension of căpătuit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite căpătuit căpătuită căpătuiți căpătuite
definite căpătuitul căpătuita căpătuiții căpătuitele
genitive-
dative 		indefinite căpătuit căpătuite căpătuiți căpătuite
definite căpătuitului căpătuitei căpătuiților căpătuitelor

Verb

căpătuit (past participle of căpătui)

  1. past participle of căpătui
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.