căpia

See also: capia

Romanian

Etymology

From capiu.

Verb

a căpia (third-person singular present căpiază, past participle căpiat) 1st conjugation

  1. to get coenurosis (about bovines)
  2. to go insane

Conjugation

    conjugation of căpia (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a căpia
gerund căpiind
past participle căpiat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present căpiez căpiezi căpiază căpiem căpiați căpiază
imperfect căpiam căpiai căpia căpiam căpiați căpiau
simple perfect căpiai căpiași căpie căpiarăm căpiarăți căpiară
pluperfect căpiasem căpiaseși căpiase căpiaserăm căpiaserăți căpiaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să căpiez să căpiezi să căpieze să căpiem să căpiați să căpieze
imperative — tu — — voi —
affirmative căpiază căpiați
negative nu căpia nu căpiați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.