căpuț

See also: caput and căput

Romanian

Etymology

From cap +‎ -uț.

Pronunciation

  • IPA(key): /kəˈput͡s/

Noun

căpuț n (plural căpuțe)

  1. diminutive of cap

Declension

Declension of căpuț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative căpuț căpuțul căpuțe căpuțele
genitive-dative căpuț căpuțului căpuțe căpuțelor
vocative căpuțule căpuțelor

References