cărăuși

Romanian

Etymology 1

From cărăuș +‎ -i.

Pronunciation

  • IPA(key): /kə.rə.uˈʃi/
  • Rhymes: -i
  • Hyphenation: că‧ră‧u‧și

Verb

a cărăuși (third-person singular present cărăușește, past participle cărăușit) 4th conjugation

  1. (transitive) to cart (carry goods in a cart)
Conjugation
    conjugation of cărăuși (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a cărăuși
gerund cărăușind
past participle cărăușit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cărăușesc cărăușești cărăușește cărăușim cărăușiți cărăușesc
imperfect cărăușeam cărăușeai cărăușea cărăușeam cărăușeați cărăușeau
simple perfect cărăușii cărăușiși cărăuși cărăușirăm cărăușirăți cărăușiră
pluperfect cărăușisem cărăușiseși cărăușise cărăușiserăm cărăușiserăți cărăușiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cărăușesc să cărăușești să cărăușească să cărăușim să cărăușiți să cărăușească
imperative — tu — — voi —
affirmative cărăușește cărăușiți
negative nu cărăuși nu cărăușiți

Etymology 2

See the etymology of the corresponding lemma form.

Pronunciation

  • IPA(key): /kə.rəˈu.ʃi/
  • Rhymes: -uʃi
  • Hyphenation: că‧ră‧u‧și

Noun

cărăuși

  1. indefinite nominative/accusative/genitive/dative plural of cărăuș

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.