cărigățel

Romanian

Etymology

From cărigat +‎ -el.

Adjective

cărigățel m or n (feminine singular cărigățelă, masculine plural cărigățeli, feminine and neuter plural cărigățele)

  1. diminutive of cărigat

Declension

Declension of cărigățel
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite cărigățel cărigățelă cărigățeli cărigățele
definite cărigățelul cărigățela cărigățelii cărigățelele
genitive-
dative 		indefinite cărigățel cărigățele cărigățeli cărigățele
definite cărigățelului cărigățelei cărigățelilor cărigățelelor

References

  • cărigățel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.