cărpiniță
Romanian
Etymology
From carpen (“hornbeam”) + -iță (diminutive suffix).
Noun
cărpiniță f (plural cărpinițe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cărpiniță | cărpinița | cărpinițe | cărpinițele | |
| genitive-dative | cărpinițe | cărpiniței | cărpinițe | cărpinițelor | |
| vocative | cărpiniță, cărpinițo | cărpinițelor | |||