cărunțel

Romanian

Etymology

From cărunt +‎ -el.

Adjective

cărunțel m or n (feminine singular cărunțelă, masculine plural cărunțeli, feminine and neuter plural cărunțele)

  1. diminutive of cărunt

Declension

Declension of cărunțel
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite cărunțel cărunțelă cărunțeli cărunțele
definite cărunțelul cărunțela cărunțelii cărunțelele
genitive-
dative 		indefinite cărunțel cărunțele cărunțeli cărunțele
definite cărunțelului cărunțelei cărunțelilor cărunțelelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.