cărunțiu

Romanian

Etymology

From cărunt +‎ -iu.

Adjective

cărunțiu m or n (feminine singular cărunție, plural cărunții)

  1. grey-haired

Declension

Declension of cărunțiu
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite cărunțiu cărunție cărunții cărunții
definite cărunțiul cărunția cărunțiii cărunțiile
genitive-
dative 		indefinite cărunțiu cărunții cărunții cărunții
definite cărunțiului cărunției cărunțiilor cărunțiilor

References

  • cărunțiu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.