canonit
Romanian
Etymology
Past participle of canoni.
Adjective
canonit m or n (feminine singular canonită, masculine plural canoniți, feminine and neuter plural canonite)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | canonit | canonită | canoniți | canonite | |||
| definite | canonitul | canonita | canoniții | canonitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | canonit | canonite | canoniți | canonite | |||
| definite | canonitului | canonitei | canoniților | canonitelor | ||||
Verb
canonit (past participle of canoni)
- past participle of canoni
References
- canonit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN