canonit

Romanian

Etymology

Past participle of canoni.

Adjective

canonit m or n (feminine singular canonită, masculine plural canoniți, feminine and neuter plural canonite)

  1. tormented

Declension

Declension of canonit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite canonit canonită canoniți canonite
definite canonitul canonita canoniții canonitele
genitive-
dative
indefinite canonit canonite canoniți canonite
definite canonitului canonitei canoniților canonitelor

Verb

canonit (past participle of canoni)

  1. past participle of canoni

References

  • canonit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN